Nu-i vorbă, că noi tot ne făceam felul, aşa, câteodată; căci, din bățul în
care era aşezată fila cu cruce-ajută şi buchile scrise de bădița Vasile pentru fi-
ecare, am ajuns la trătaji***, de la trătaji la ceaslov, ş-apoi, dă, Doamne, bine!
In lipsa părintelui şi a dascălului intram în ţinterim, țineam ceaslovul deschis,
si, cum erau filele cam unse, trăgeau muştele şi bondarii la ele.
Bădița Vasile, când le vede aşa sângerate cum erau, îşi pune mâinile în cap
de necaz.
Va rog o idee principala si una secundara la acest fragment​