1.Prezentați două fapte istorice desfășurate de România în relațiile internaționale din deceniile opt-nouă ale secolului al XIX-lea.
2.Menționați o asemănare între două acțiuni politice la care participă românii în anul 1918.
3.Argumentați,printr-un fapt istoric relevant,afirmația conform căreia în perioada 1860-1866 statul român este consolidat prin acțiuni desfășurate în plan intern.(Se punctează prezentarea unui fapt istoric relevant și utilizarea conectorul care exprimă cauzalitatea și concluzia).

Proclamarea Independenței de Stat a României (1877): Acest moment istoric a fost unul dintre cele mai importante în relațiile internaționale ale României. În contextul Războiului Ruso-Turc (1877-1878), România, sub conducerea lui Carol I, a luptat alături de Rusia împotriva Imperiului Otoman pentru a-și câștiga independența. Independența a fost proclamată în Parlamentul României la 9 mai 1877 și recunoscută internațional prin Tratatul de la Berlin din 1878

Participarea la Congresul de Pace de la Berlin (1878): După războiul pentru independență, România a participat la Congresul de Pace de la Berlin. Aici, marile puteri europene au recunoscut independența României, dar cu anumite condiții. România a obținut Dobrogea, dar a trebuit să cedeze sudul Basarabiei Rusiei. Această schimbare teritorială a avut un impact semnificativ asupra politicii externe și interne a României

Aceste evenimente au marcat evoluția României ca stat suveran și independent și au influențat profund relațiile sale internaționale în deceniile următoare.

2. o asemănare notabilă între două acțiuni politice importante la care au participat românii în anul 1918 este principiul autodeterminării. În acea perioadă, toate provinciile românești au decis unirea cu România, ghidate de acest principiu. De exemplu, pe 18 / 31 octombrie 1918, la Arad a fost format Consiliul Național Român Central, care a proclamat drepturile românilor la autodeterminare1. Mai târziu, pe 6 noiembrie 1918, același consiliu a publicat manifestul Către națiunea română, reiterând aceste drepturi1. Aceste acțiuni reflectă dorința românilor de a-și decide propriul destin politic și de a-și uni forțele pentru a forma statul național unitar român.

3 Un fapt istoric relevant care argumentează consolidarea statului român în perioada 1860-1866 prin acțiuni interne este reforma agrară inițiată de Alexandru Ioan Cuza în 1864. Această reformă a fost una dintre cele mai importante și a avut un impact semnificativ asupra structurii sociale și economice a României. Reforma a implicat redistribuirea pământurilor deținute de mănăstiri și boieri către țărani, ceea ce a dus la o îmbunătățire a condițiilor de viață pentru aceștia și la o creștere a producției agricole1.

În plus, alte reforme importante realizate de Cuza, cum ar fi secularizarea averilor mănăstirești (1863), reforma învățământului (1864) și reforma justiției (1864), au contribuit la modernizarea și consolidarea statului român, stabilind un cadru modern de dezvoltare a țării1. Aceste acțiuni au fost esențiale pentru transformarea României într-un stat modern și independent, cu o structură politică și socială stabilă.