Răspuns:
Într-o seară calmă, la o masă simplă, gazda povestește cu o emoție autentică despre ceea ce înseamnă prietenia pentru ea. "Nu știu cum sunt alții," începe ea, cu ochii strălucind de sinceritate, "dar pentru mine prietenia este foarte importantă." Privirea ei străbate încăperea, căutând parcă aprobarea invizibilă a celor dragi, iar vocea ei capătă o adâncime neașteptată.
"Înseamnă în primul rând generozitate, mărinimie, dăruire, nu drămuire," continuă ea, accentuând fiecare cuvânt cu o delicatețe care denotă cât de mult crede în cele spuse. Ochii i se luminează și mai tare, iar zâmbetul ei devine o dovadă a sincerității profunde.
"Am un prieten? Un prieten foarte bun?" Gazda face o pauză, lăsând întrebarea să atârne în aer, înainte de a-și continua gândul cu un entuziasm aproape copilăresc. "Ei bine, simt așa, un imbold care mă înaripează, care mă face să-i ofer TOTUL!"
Cuvintele ei plutesc în aer, grele de semnificație, dar pline de căldură. "TOTUL," repetă ea, de data aceasta cu un gest larg, arătând spre orizontul invizibil al camerei, ca și cum ar dori să îmbrățișeze întreaga lume. Vocea ei devine mai joasă, păstrând totuși intensitatea emoției.
În acel moment, toți cei prezenți înțeleg că pentru gazdă, prietenia nu este doar un cuvânt, ci o valoare profundă, o chemare la generozitate și dăruire totală. Cu toții rămân tăcuți, respectând emoția pură și adevărul simplu al cuvintelor ei.
