Răspuns:
Deschizându-și caietul vechi, Sofia a simțit cum valuri de amintiri îi inundau mintea. Paginile galbene și pătate își aveau povestea lor, fiecare linie scrisă era o fereastră către trecut.
„Îți amintești de ziua aceea?” întrebă ea, cu ochii plini de nostalgie.
„Cum să uit? A fost ziua în care am urcat pe acoperișul bunicului și ne-am jucat de-a vânătoarea de comori!” răspunse David, privind și el caietul cu aceeași emoție.
Sofia zâmbi, reluându-și citirea. „Știi, gândindu-mă acum, parcă totul părea mai magic atunci, pe vremea aceea.”
David ridică din umeri. „Poate că totul părea mai magic pentru că noi eram dispuși să credem în magie. Și să o creăm.”
Sofia se uită la el, ochii ei strălucind cu o înțelegere profundă. „Cred că ai dreptate. Dar știi ceva? Încă cred că magia există, doar că e ascunsă în locurile și momentele pe care le creăm noi.”
David zâmbi, înțelegând exact ce voia să spună. „Da, poate că magia nu vine din afară, ci din interiorul nostru. Și depinde de noi să o scoatem la iveală, să o trăim din plin.”
Cei doi prieteni se priviră unul pe altul, recunoscând puterea acelei conversații. În caietul lor vechi, paginile continuau să-și dezvăluie secretele, dar cel mai prețios dintre ele era legătura lor și puterea de a crea magie în orice moment.
nu ai dat nici-o poza cu urmatorul dialog? asta este ce cred ca trebuia sa fac, daca nu iti place raspunsul, poti sa il stergi. sper ca a fost de ajutor!
