Redactează un text de minimum 150 de cuvinte, în care să argumentezi dacă cinstea contribuie sau nu la
echilibrul unei comunități omenești, raportându-te atât la informațiile din fragmentul extras din Cinstea
(Luminile și umbrele sufletului) de Petru Creția, cât și la experiența personală sau culturală. 20 de puncte
În redactarea textului, vei avea în vedere următoarele repere:
− formularea unei opinii față de problematica pusă în discuție, enunțarea și dezvoltarea corespunzătoare a
două argumente adecvate opiniei și formularea unei concluzii pertinente; 14 puncte
− utilizarea corectă a conectorilor în argumentare, respectarea normelor limbii literare (norme de exprimare,
de ortografie și de punctuație), așezarea în pagină, lizibilitatea, respectarea precizării privind numărul minim
de cuvinte.
Orice comunitate omenească este echilibrată, sănătoasă și prosperă atunci când se află în ea o anume
majoritate de oameni cinstiți. Tocmai de aceea e bine să ne amintim ce este cinstea. Cinstea este, printre
virtuți, una dintre cele mai complexe, pentru că în ea se adună și se sintetizează, subordonându-i-se, multe
alte virtuți. Și pentru că ea cuprinde o arie largă a sufletului, dând un sens întregului său, iar omului cinstit
un loc înalt în ierarhia morală a omenirii, unul pe măsura celui pe care, în alte scări de valori, îl ocupă
talentul, frumusețea sau curajul. De îndată ce încerci să adâncești conceptul de cinste, îți dai seama că toate
determinările lui se află într-o relație de esență cu adevărul și cu dreptatea. Cinstea nu vizează ceea ce este
profitabil, ci, de fiecare dată, ceea ce corespunde esenței sale, indiferent de urmări. Astfel, omul cinstit nu
minte, el nu introduce în realitate o ficțiune – spunând că a făcut ceea ce n-a făcut – și nici nu tăinuiește
despre sine o realitate care, știută, l-ar putea vătăma. Iar când e vorba de alții, nu le spune că sunt mai buni
decât sunt, ca să-i măgulească, nici nu ascunde frauda sau abuzul: omul cinstit nu este complicele nimănui,
indiferent ce preț ar avea de plătit pentru asta. El nu minte nici de frică, nici ca să tragă foloase, nici măcar
ca să fie interesant. Totodată, el nu spune despre nimeni ceva rău ca să-l defăimeze, nici nu răspândește
informații necontrolate. Pe de altă parte, cinstea ne cere să nu ne arătăm drept ceea ce nu suntem, adică să
nu fim fățarnici sau duplicitari, unul în taină și altul fățiș, unul acasă și altul în public, unul față de cei
puternici și altul față de cei slabi, deci să nu înfățișăm despre noi o imagine falsă. E drept că lucrul acesta
cere multă cunoaștere de sine, iar lumea e plină de impostori inconștienți de impostura lor, pradă unei
convenabile ignoranțe de sine, oameni care, fără să-și dea seama, duc o existență imaginară, pentru că, tot
inconștient, le este mai bine așa. Iar dacă le spui adevărul, indignarea lor n-are margini. Omul cinstit nu
minte nici despre viitor, cu alte cuvinte nu spune că va face un anume lucru, pentru ca apoi să nu-l facă. Își
ține întotdeauna cuvântul. Dar mulți, Doamne, cât de mulți, nu și-l țin, și nu neapărat dintr-un calcul rece, ci
din ușurătate, din euforia de o clipă de a se arăta săritori și generoși. Ca să uite apoi.
Petru Creția, Cinstea, în Luminile și umbrele sufletului