Era o dimineață răcoroasă de toamnă și mă grăbeam spre serviciu când am zărit un bătrân stând singur pe o bancă în parc. M-am apropiat și l-am salutat timid.
-Bună dimineața! V-as deranja pentru un moment?
-Nu m-as supăra deloc. Stai puțin cu mine.
-Observ că sunteți aici de ceva vreme. V-as întreba dacă sunteți bine?
-M-as descurca mai bine dacă nu m-ar durea atât de tare picioarele.
-Îmi pare rău să aud asta. V-as putea ajuta să ajungeți la un medic sau să vă conduc acasă?
-Nu m-as simți confortabil să vă deranjez în acest fel. Dar apreciez oferta.
În timp ce discutam, am simțit o conexiune specială cu acest om și m-am hotărât să împărtășesc o experiență personală.
-Știți, m-as simți rău dacă nu v-as împărtăși o poveste. Acum câțiva ani, am avut și eu probleme de sănătate și un străin a fost acolo pentru mine.
Bătrânul a început să mă asculte cu atenție, iar expresia sa a devenit mai caldă.
-Am învățat că, uneori, cel mai mare dar pe care îl poți face cuiva este să-l asculți și să-i oferi sprijin. M-as simți bine să vă ajut în orice fel pot.
-Îți mulțumesc pentru cuvintele tale. M-as simți onorat dacă m-ai conduce acasă. Să știi că apreciez gestul tău.
Și astfel, am plecat împreună din parc, discutând despre viață și experiențele noastre, în timp ce amândoi am învățat că un simplu dialog și o mână întinsă pot face diferența în viața cuiva.
Răspuns:
Într-o dimineață de primăvară, m-am aventurat în bucătărie pentru a prepara micul dejun. În timp ce am deschis dulapul, un vas mas a căzut din raft și s-a spart în bucăți. Îngrijorat, am exclamat: "Oh, nu! Vasul mas preferat al bunicii!" Recunoscând zgomotul, mama a venit repede în bucătărie și m-a întrebat: "Ce s-a întâmplat aici?" Am răspuns cu dezamăgire: "Vasul mas de porțelan a căzut și s-a spart în bucăți." Mama a zâmbit ușor și mi-a spus: "Nu-ți face griji, sunt doar obiecte, importante sunt oamenii." Aceste cuvinte simple m-au liniștit și m-au învățat că sentimentele și amintirile sunt mai valoroase decât orice obiect material.