Răspuns :
Răspuns:
STEFAN: Sã fie asa târziu? Mergem la masã?
CORINA: Nu. Mai e mult până la prânz. Dar ii dã de stire lui Bogoiu. Până se aduna cu toti, pâna se imbra, până I strig pe maior de la pescuit. Si de la lac pâna
aici e o bucat bună de drum.
STEFAN: Oricum, ce repede a trecut vremea...
CORINA: intr-adevar... nu mi-am dat seama. Ne-am luat cu vorba. Si abia acum imi aduc aminte, veneam s-ti spun un lucru foarte important.
STEFAN: Găsesti că nu mi-ai spus destule?
CORINA: Nu glumi. Era ceva foarte serios. (Se gândeste, incearcã sã-si aducã aminte, si in cele din urma gaseste.) Da. Astept un telefon.
STEFAN (cu o indiferent putin prefcut): Foarte bine faci.
CORINA: Astept un telefon si as vrea ca aparatul sa functioneze.
STEFAN: Să sperm că va functiona. Mai ales că l-ai reparat.
CORINA: Tocmai de aceea. L-am reparat si as vrea ca intre timp sã nu se strice.
STEFAN (galant): Domnisoar, v-o doresc din toat inima.
CORINA: Nu e de ajuns.
STEFAN: Mai mult nu pot face.
CORINA: Ba da. Poti face un lucru foarte precis. (Se apropie de el si il priveste drept in ochi, scontând efectul.) Să nu-l strici.
STEFAN (fals degajat): Eu?
CORINA: Nu incerca să protestezi. Dumitale iti st bine când esti sincer. Haide, putin curaj, ce Dumnezeu! Suntem bărbati. Ai stricat telefonul si aparatul de radio.
Nu-ti fac niciun repros. Poate că asta intr in programul dumitale de fericire. Nici nu intreb de ce l-ai stricat...
STEFAN (un moment ezit, parcă ar voi sã nege, parcă ar voi să rez