Mitologia și legendele ne povestesc că lumea noastră, cu pământul plin de flori și fructe, râuri limpezi și izvoare, soarele, luna, ziua și noaptea, nu au fost întotdeauna astfel.
Înainte de aceasta, lumea era în haos, un haos invăluit și negru, fără hotare și formă.
Din haos s-a desprins pământul, iar acesta era zeița Gheea.
Dragostea a unit-o pe zeița Gheea cu zeul Uranus, care era cerul, înalt și plin de stele.
Din dragostea lor s-au născut titanii, ciclopii cu un singur ochi, hecatonhirii cu o sută de brațe lungi și monstruoase, dar și alți prunci hidoși și necruțători.
Uranus avea darul de a vedea viitorul și a aflat că unul dintre copiii săi îl va răsturna și va prelua conducerea.
Uranus decide să îi arunce în temniță pe toți copiii săi, dar aceștia scapă, iar Uranus este învins de Cronos.
Cronos este blestemat de Uranus să aibă aceeași soartă și să fie și el învins de unul dintre fiii săi.
Pentru a nu ajunge în această situație, Cronos a născocit un plan groaznic: să îi înghită cu totul pe nou-născuții săi.
Cronos a avut împreună cu Reea doi băieți: Hades (Pluton) și Poseidon (Neptun), și trei fete: Hestia, Demetra și Hera.
În momentul nașterii, fiecare dintre aceștia a fost înghițit de către Cronos.
Reea a născut acum cel de-al șaselea copil și a ascuns-o într-o peșteră întunecoasă din insula Creta. Aici s-a născut Zeus.
Zeus a rămas în grija unor semizei născuți de bunica sa, Gheea, care au avut grijă să facă zgomot mare pentru a acoperi plansetul copilului în cer, la tatăl său1.
