În visul meu, m-am trezit într-o pădure fermecată, unde lumina lunii juca printre frunzele copacilor uriași. Pe o cărare îngustă, am descoperit o căsuță primitoare, cu ferestre luminate. Intrând, am întâlnit o zână mică și zglobie, care m-a invitat la o masă festivă. "Bun venit, călătorule! Te așteptam", a spus ea cu zâmbetul ei strălucitor. "Mulțumesc pentru primirea călduroasă", am răspuns eu, uimit de frumusețea locului. "Te rog, să te simți ca acasă", a replicat zâna, oferindu-mi o cană cu ceai aromat. În timp ce povesteam despre aventurile mele, părea că timpul se oprea, iar visul devenea tot mai real. Dar, brusc, am simțit o adiere de vânt și am deschis ochii, întorcându-mă în lumea reală, cu amintirea visului încă vie în mintea mea.
