Răspuns:
Atréiu, tăcu și mă privi lung. Cum din toate părțile mă înconjuraseră locuitori ai Fantáziei pentru a prinde o privire din ochii mei, nu mai continuă discuția. După masa de prânz se întoarse însă și-mi propuse pe un ton în aparență indiferent: "N-ai avea poftă să zbori împreună cu mine pe Fuhur?" Am înțeles că Atréiu avea ceva pe inimă. Ne-am urcat pe spinarea balaurului-Noroc. Atréiu în față, eu în spatele lui, și astfel ne-am înălțat în văzduh. Era pentru prima oară când zboream împreună. Abia am ajuns destul de departe pentru a nu fi auziți, că Atréiu a început să vorbească: "E foarte greu acum să mai vorbească cineva singur cu tine, dar trebuie să stăm de vorbă, Bastian." Am răspuns zâmbind: "Mi-am închipuit." Ce s-a întâmplat?