Răspuns:
Pădure, sora mea, la tine vin cu inima deschisă și cu sufletul plin de dorința de a mă lăsa purtat de liniștea și frumusețea ta. Îmi plimb pașii pe aleile tale dintre copacii înalți și vâscoși, ascultând adieri de vânt și ciripit de păsări.
În mijlocul acestui paradis natural, mă simt învăluit de o liniște deplină, de o armonie care îmi atinge fiecare fibră a ființei. Pădurea ta, sora mea, este un refugiu în care pot să mă regăsesc pe mine însumi, să îmi găsesc echilibrul și pacea interioară.
Îmi plimb privirea peste culorile vii ale frunzelor și ascult cântecul pârâului care curge încet printre pietrele mici și rotunjite. Aerul pădurii are un miros proaspăt, de verde crud și de iarbă udă, iar razele soarelui pătrund printre crengile copacilor, creând un joc de lumini și umbre feerice.
Pădurea ta, sora mea, este un loc în care timpul pare să se fi oprit, unde zgomotul urban și agitația cotidiană par să fie doar amintiri îndepărtate. Aici, în mijlocul naturii, regăsesc puritatea și frumusețea simplă a vieții, așa cum mi-aș dori să fie mereu.
Îți mulțumesc, pădure dragă, pentru că mă primești cu brațele deschise și mă ajuți să mă reconectez cu mine însumi. În fiecare pas pe care îl fac printre copacii tăi, simt că mă încarc cu energie pozitivă și că mă regăsesc pe mine însumi. Pădurea ta, sora mea, este un dar neprețuit pe care îl voi aprecia mereu.
