În proverbele date, cuvintele evidențiate sunt interjecționale care îndeplinesc funcția sintactică de atribut. Acestea se referă la părți de vorbire precum substantivele sau pronumele.
1. "Căciula e mare, dar sub dânsa e pustiu." - interjecția "mare" este un atribut și se referă la substantivul "căciula".
2. "Ușa deschisă pe oricine primește." - interjecția "deschisă" este un atribut și se referă la substantivul "ușa".
3. "Soarele, că-i soare, și tot nu poate să-i încălzească pe toți." - interjecția "soare" este un atribut și se referă la substantivul "Soarele".
În aceste proverbe, interjecțiile sunt folosite pentru a caracteriza sau a aduce o descriere suplimentară a subiectului în discuție. Ele contribuie la exprimarea unui anumit sentiment sau stări emoționale în legătură cu subiectul proverbului.