Răspuns:
Într-un peisaj împietrit de timp, stăteau colbăite osândite, cu săpăle și coșuri, martore ale muncii istovitoare. Sub cerul arzător, zidurile tăcute ale fortăreței vegheau asupra lor, iar soarele dogorea cu fiecare bătaie de inimă. În tăcerea apăsătoare, ecoul lovirii metalului de piatră răzbătea ca un suspin al neputinței, iar răbdarea se topea în ritmul lent al efortului. În această lume de granit și suferință, fiecare pătrat de lumină era o comoară de speranță, iar fiecare pas era o luptă pentru libertate.
Explicație:
nush daca e corect
