Eseu cu tema "Emoțiile mele"
Emoțiile sunt ca niște culori pe paleta vieții mele, fiecare aducându-și propria senzație ce-mi creează o stare de bine sau de rău.
Dintre multele emoții pe care eu le-am avut, unele dintre ele au fost mai intense, altele mai vagi, însă le voi putea înțelege folosind câteva metafore.
Bucuria este ca o explozie de lumină în inima mea, încălzindu-mi sufletul și făcându-mă să zâmbesc fără motiv aparent. E ca și cum aș simți căldura soarelui într-o zi de primăvară.
Tristețea e ca o greutate pe umerii mei, apăsându-mi sufletul și făcându-mă să simt că totul e sumbru și fără speranță. E ca și cum aș pluti într-un ocean întunecat, fără să găsesc țărmul unde aș putea fi liniștit.
Frica e ca un fior rece pe șira spinării, alertându-mă și făcându-mă să fiu mereu în gardă. E ca și cum aș simți o umbră întunecată pândindu-mă în fiecare colț de stradă ce vrea să-mi facă rău.
Furia e ca un incendiu în interiorul meu, mistuind totul în calea ei și făcându-mă să simt că explodez în orice clipă. E ca și cum aș simți flăcările aprinse ale unei pasiuni puternice, greu de controlat, ori ca un vulcan gata să erupă.
Iubirea este ca un val fierbinte de afecțiune, învăluindu-mă și făcându-mă să simt că plutesc pe nori. E ca și cum aș simți brațele unui prieten drag în jurul meu, oferindu-mi confort și siguranță.
Dintre toate aceste emoții pe care le-am simțit și trăit, cel mai mult mă încurcă furia, deoarece când sunt furios mintea mea parcă ar fi în ceață și nu mai pot judeca limpede la ceea ce trebuie să spun în apărarea mea. Este ca un cal nărăvaș ce duce căruța în șanț, de unde nu mai pot ieși.
Totuși, dintre aceste emoții, cel mai mult mă ajută iubirea, acea iubire biblică, "iubește-ți aproapele ca pe tine însuți", însă nu arătând ca fiind slab, ci păstrându-mi calmul pentru a găsi calea cea mai bună pentru aplanarea conflictului.
După părerea mea, dacă eu aș înțelege mult mai bine cum se manifestă emoțiile și cum aș putea ca să le stăpânesc, viața mea ar fi mult mai bună.
Succes! ⚘️