Bună!
În Evul Mediu, castelul era epicentrul puterii feudale, o fortăreață impunătoare care domina peisajul și controla destinul întregului domeniu feudal. Acest domeniu feudal cuprindea sate aservite, în care locuitorii erau supuși stăpânului feudal și erau obligați să muncească pământul în schimbul protecției și alocării de resurse.
Stăpânul feudal avea proprietate asupra pământului și își exercita autoritatea asupra sătenilor prin intermediul feudelor. Feuda era un sistem de schimb de teritoriu și loialitate în care stăpânul feudal acorda unui vasal teren în schimbul serviciilor militare sau administrative.
Economia din acele vremuri era una de tip natural, bazată pe schimbul de produse agricole și servicii, într-o rețea complexă de relații feudale. Sătenii cultivau pământul și aduceau o parte din recoltă stăpânului feudal, în timp ce acesta le ofereau protecție și îi administra în domeniul său. Astfel, puterea și bogăția feudalilor erau întărite de această economie rurală, în care pământul era fundamentul și moneda de schimb a societății feudale.
Sper ca te ajută!
