Răspuns :
Răspuns:
Să pornesc într-o călătorie către tărâmul fanteziei a fost un vis devenit realitate pentru mine. Pe măsură ce am pășit prin portal, am fost instantaneu transportat într-o lume plină de magie, minune și feerie. Aerul era plin de mirosul dulce al florilor și de zumzetul blând al aripilor de zână care fluturau în briză.
Am rătăcit prin păduri pline de copaci falnici care șopteau secrete ale secolelor trecute. Creaturile care au numit acest pământ acasă m-au întâmpinat cu ochi curioși și rânjet răutăcios. Spiridușii dansau în lumina lunii, mișcările lor grațioase și fascinante. Dragonii zburau pe cer, cu solzii lor maiestuosi sclipind în lumina soarelui.
M-am trezit atras de un râu sclipitor care curgea cu argint lichid, apele sale cântând o melodie melodică care părea să mă atragă mai aproape. În timp ce mi-am scufundat mâna în apă, am simțit un val de energie care curge prin mine, umplându-mă de un sentiment de euforie și bucurie.
Mi-am petrecut zilele explorând ruine antice, descoperind comori ascunse și împrietenindu-mă cu ființe fantastice. Fiecare nouă întâlnire m-a adus mai aproape de a înțelege adevărata magie a acestui pământ - puterea imaginației și a credinței.
Când călătoria mea s-a încheiat, am știut că voi purta pentru totdeauna o bucată din pământul fanteziei în inima mea. A fost un loc în care visele au devenit realitate și imposibilul a fost făcut posibil. Și deși poate m-am întors în lumea mondernă, aș prețui mereu amintirile călătoriei mele în țara fanteziei.
Răspuns:
O călătorie pe tărâmul fanteziei
Era o zi mohorâtă.Cerul era plin de nori, iar ploaia vorbea singură ca o cerşetoare nebună. Din când în când fulgerul albastru apărea pe cer urmat de un tunet puternic care îţi dădea senzaţia că vine sfârşitul lumii. Când si când se auzea un croncănit de cioară, iar apoi chiar pasărea neagră cădea la pământ cu aripa zdrobită. Mă aflam acasă şi tocmai citeam o carte. La un moment dat m-a cuprins o stare de oboseală şi am adormit.Atunci un vis m-a copleşit pe neaşteptate.
În acel vis se făcea că eram o prinţesă care în fiecare an trebuia să planteze un pom care făcea fructe de toate felurile : cireşe,vişine, caise, chiar şi struguri.Dar, de fiecare dată când fructele se coceau cineva le fura. Nemaiştiind ce să fac, l-am rugat pe Joseph să anunţe în întregul palat :
“Lume , lume!
Alteţa Sa, Prinţesa Oana
Caută un voinic
Pentru a prinde hoţul
Care în fiecare an o necăjeşte
Furându-i fructele preferate!”
Din fericire, un voinic numit Prâslea a auzit spusele lui Joseph. Prâslea a fost adus la palat. Acolo el mi-a cerut ceva foarte ciudat, adică să mă îmbrac în pantaloni bărbăteşti şi să-mi iau o bluză bărbătească. Apoi, dintr-o dată, Prâslea a sărit până a ajuns pe tavan prin care a reuşit să treacă rugându-mă şi pe mine să fac acelaşi lucru. Dar, când am sărit, eu am dat cu capul de tavan fără să reuşesc să trec prin el. A doua oară, când am încercat, m-am concentrat mai mult şi am reuşit. Acolo, după tavan se afla un alt tărâm, un tărâm ascuns. Era foarte diferit faţă de tărâmul oamenilor. Cerul era albastru, dar avea norii galbeni. Soarele era alb, iar iarba roşie, iar casele erau foarte mici. În iarbă se aflau nişte creaturi micuţe, care erau răspândite peste tot. Aveau faţa albicioasă, iar la fiecare mână aveau patru degete în loc de cinci. Aveau un limbaj care conţinea cuvinte ciudate adică, atunci când vroiai să întrebi “ce faci?” îţi răspundeau “Mozmolenotimasavertadelocolet” adică „bine”. Tot acolo existau animale care erau puţin mai mari decât animalele „oamenilor”.
Dintr-o dată, cerul s-a întunecat, iar toţi omuleţii s-au retras în casele lor. Doar eu şi Prâslea eram afară. Deodată, se ivi o creatură ciudată. Avea o burtă enormă şi roşie. Era îngrozitoare, avea o faţă care te înfricoşa. Dar, când ne-a zărit pe mine şi pe Prâslea s-a supărat foarte tare. L-a luat de gât pe Prâslea întrebându-l :
-Tino? adică „Ce cauţi aici?”
Iar el i-a răspuns „Stimo! I lino” – „Ştiu că tu ai furat fructele”.
Atunci a început lupta lui Prâslea cu bestia. Prâslea, fiind mai mic şi mai neajutorat, a dat un semn iar în secunda următoare îşi făcu apariţia Ileana Sâmziana. Împreună, cei doi aventurieri s-au transformat în doi dragoni şi au reuşit să învingă bestia. Fructele căutate se aflau însă departe, în palatul bestiei. Ajungând la un râu, Prâslea îmi spuse că nu îl poate traversa deoarece a fost blestemat de creatură să nu poată ieşi din acel tărâm, aşa că am pornit singură. Nu am mers foarte mult şi m-am întâlnit cu fata moşneagului cea cuminte care se îndrepta spre casă cu lada ei plină de comori. Ea a fost de acord să mă însoţească, aşa că am pornit la drum amândouă. Fata moşneagului mi-a povestit multe despre viaţa ei şi cât de urât se comportă sora şi mama ei vitregă cu ea.Pe la mijlocul drumului fata moşneagului ajunse acasă, aşa că a trebuit să ne despărţim, iar eu mi-am continuat drumul. Când am ajuns la palatul bestiei, acolo am descoperit că slujea fata cea mică de împărat, pe care o cunoşteam din basmul “Sarea în bucate”. Am rugat-o să-mi înapoieze fructele furate de zmeu, dar mi-a spus că trebuie să aştept trei zile dar n-a vrut să-mi spună de ce. Am fost nevoită să aştept trei zile. Am stat în acel palat şi m-am împrietenit cu fata cea mică, dar cea mai mare veste pe care am primit-o a fost să aflu că peste o săptămână se va mărita cu prinţul adică alesul ei. După cele trei zile mi-au fost aduse fructele care erau copate şi deveniseră toate de aur.După ce le-am mulţumit pentru ospitalitate, am pornit la drum pe tărâmul oamenilor, dar nu ştiam încotro să o iau.
Dacă stai să te gândeşti logic, dacă eu am sărit şi am traversat prin tavan înseamnă că tavanul nostru e pământul lor. Dar n-a fost aşa.Am căutat ajutoare şi am avut norocul de a mă întâlni cu regele copiilor din basmul “Copilul cel isteţ”. Îl ştiţi? El e cel care m-a ajutat să ajung pe tărâmul meu, dar ca răsplată mi-a cerut o coroană. Din fericire, aveam coroana mea la mine aşa că i-am dăruit-o. Când am ajuns pe tărâmul oamenilor, supuşii mei au aflat că mi-am pierdut coroana. În timpul în care am fost plecată, castelul meu fusese vizitat de Făt-Frumos, cel aflat în căutare de tinereţe fără bătrâneţe şi viaţă fără de moarte. Peste o săptămână, am fost invitată la nunta fetei cele mici cu prinţul său.A fost o petrecere minunată.
Dintr-o dată se auzi un zgomot puternic. Fratele meu scăpase un pahar, iar paharul s-a împrăştiat sub formă de cioburi în toată bucătăria. Am tresărit şi am vrut să pun cartea la loc, dar, când m-am apropriat de bibliotecă, pe jos am descoperit cu uimire coroana dispărută din basm.
Oare a fost un vis, sau a fost real? Asta va rămâne veşnic un mister…
Explicație:
Sper că te-am ajutat..
Vreau coroana.....
