Prozodia din "Luceafărul" se evidențiază prin ritmul fluent al versurilor, folosirea rimei încrucișate și a aliterațiilor, creând o armonie sonoră. Strofele simetrice și lungimea versurilor contribuie la structura elegantă a poemului, iar accentuarea anumitor cuvinte amplifică expresivitatea și profunzimea versurilor.
