A fost o dimineață frumoasă de primăvară, iar soarele strălucea pe cerul senin. M-am hotărât să fac o plimbare prin parc pentru a mă bucura de aerul proaspăt și de frumusețea naturii. În timp ce mă plimbam printre copaci înfloriți și cântecul păsărilor, am observat o scenă care mi-a captat atenția.
Într-un colț al parcului, am văzut un băiețel cu părul blond și ochii strălucitori, care se juca cu un câine mic și pufos. Cei doi păreau să aibă o legătură specială, iar zâmbetul pe chipul băiețelului era molipsitor. Am rămas acolo, privindu-i în timp ce se alergau și se jucau în voie.
Într-un alt tablou, am remarcat o bătrânică cu părul argintiu și ochii plini de înțelepciune, așezată pe o bancă. Avea în brațe o carte deschisă și părea absorbită de povestea pe care o citea. Privirea ei era adâncă și contemplativă, iar buzele îi mormăiau cuvintele citite.
Aceste două secvențe de tip tablou m-au emoționat profund, pentru că am realizat că în fiecare moment există frumusețe și emoție în jurul nostru. Fie că este vorba de bucuria unui copil sau de înțelepciunea unei persoane în vârstă, fiecare poveste are un tablou unic și un portret deosebit.
Am plecat din parc cu inima plină de emoții și cu convingerea că fiecare întâmplare, fiecare secvență de tip tablou și portret, aduce o bucurie și o învățătură în viața noastră. Trebuie doar să fim deschiși și să observăm
