(Aşa s-a făcut că am trimis hoțul în pod, ca să-l pedepsim şi să cruțăm dulcețurile copiilor. Însă el fură şi acum. Vine din pod. Noi nu l-am întâlnit niciodată pe scară, se fereşte de noi, însă copiii l-au văzut de mai multe ori cum vine , cum deschide dulapul, cum desface borcanele şi cutiile, cum le goleşte şi cum fuge îndărăt. De copii, ursul nu vrea să se ferească. Mutarea lui în pod a fost bine-venită, căci învățaseră de la urs să mănânce cofeturi şi mielul cu părul creţ, şi mingea. şi de la miel a învăţat şi mingea să fure dulceață, cozonac şi prăjituri.! Tătuțu nu bate ursul, nici mielul, nici mingea, pentru că el ştie că trebuie să crească. El lasă dulapurile descuiate , cutiile cu capacul nițel ridicat, borcanele cu țipla nelegată. Totuşi, într-o zi, tătuțu va sta la pândă, chiar în dulap. Când ursul şi mielul vor veni să fure, îl vor găsi pe tătuțu între borcane. Și atunci, nu știu care va fugi mai repede, speriat: mielul, ursul ori tătuțul.​