Explicație:
Bastian, cu ochii plini de pasiune și inima plină de visare, își contempla caietul gol cu o amestecare de nerăbdare și anticipare. El știa că în paginile albe se ascundeau lumi întregi, personaje extraordinare și aventuri nespuse. Își simțea imaginația vibrând în piept, gata să fie eliberată în cuvinte care încă nu existau. Pentru el, scrisul era o poartă către o realitate alternativă, un loc unde singura limită era creativitatea sa fără margini. În lumea sa, poveștile nu erau doar povești, ci adevăruri vii, iar fiecare cuvânt nou era ca o călătorie într-un univers neexplorat.
