Formarea statelor medievale românești este un proces complex, caracterizat de evoluția și transformarea structurilor politice și sociale în spațiul nord-dunărean. În lecția despre autonomiile locale, sunt prezentate diverse forme de organizare prestatală, cum ar fi cnezatele lui Ioan și Farcaș, precum și domeniile conduse de Litovoi și Seneslau.
Cnezatele lui Ioan și Farcaș au reprezentat centre de putere locală, în care cneziile aveau autoritate asupra unor teritorii mai mici, fiind uneori subordonate unui voievod mai puternic. Litovoi și Seneslau au fost doi domni locali care au contribuit la consolidarea autorității lor în regiunile respective.
Procesul de formare a spațiului românesc a avut loc în etape intracaepatice și extracaepatice. Etapele intracaepatice au inclus consolidarea autorității domnești în cadrul principatelor românești și extinderea influenței acestora asupra teritoriilor vecine. Etapele extracaepatice au implicat relațiile cu statele și entitățile politice din afara spațiului românesc, cum ar fi Imperiul Bizantin, Ungaria și Imperiul Otoman.
Evoluția instituțională a statelor medievale românești a fost marcată de dezvoltarea unor instituții politice și administrative, cum ar fi domnia, boierimea și sfatul domnesc. Aceste instituții au contribuit la organizarea și guvernarea statelor românești și la consolidarea identității și autonomiei locale în cadrul acestora.
