Sfârșitul nuvelei "La țigănci" de Mircea Eliade poate fi interpretat în mai multe moduri, în funcție de perspectiva fiecărui cititor. Unii ar putea interpreta sfârșitul ca pe o revenire a personajului principal, Felix, la lumea reală, după o experiență mistică și tulburătoare alături de țigănci. Aceasta ar putea simboliza întoarcerea la normalitate sau la rațiune, după o perioadă de confuzie și incertitudine.
Pe de altă parte, sfârșitul ar putea simboliza și pierderea sau izolarea personajului principal, care rămâne prizonier în propriile sale vise și obsesii, incapabil să se întoarcă la viața obișnuită. Felix pare să fie marcat profund de experiența sa cu țigăncile, iar sfârșitul sugerează că el nu va mai putea reveni niciodată la viața pe care o cunoștea înainte.
În general, sfârșitul nuvelei "La țigănci" poate simboliza idei precum transformarea, pierderea, revenirea sau izolarea, în funcție de interpretarea fiecărui cititor și de contextul în care este citită opera lui Mircea Eliade.
