Răspuns :
Primul vers: Personificare: "luciri de lună" sunt personificate prin verbul "zbor", conferindu-le mișcare și viață.
Personificare: "Floarea oaspeților luncii cu grăbire se adună", conferind florii capacitatea de a se aduna cu grăbire, ca și cum ar fi ființă vie.
Comparatie: "Ca să asculte-o cântăreață revenită-n primăvară", comparând întâlnirea florii cu o cântăreață care revine în primăvară.
Metaforă: "străinătatea neagră, unde-i viața mult amară", folosind "străinătatea neagră" pentru a descrie un loc întunecat și necunoscut, iar "viața mult amară" ca metaforă pentru suferință și necazuri.
Al doilea vers: Metaforă: "Roi de flăcări ușurele", comparând aparente flăcările cu aceste "lucioli scânteitoare".
Personificare: "lucioli scânteitoare", oferind calități umane acestor luminițe.
Personificare: "Trec în aer, stau lipite, de luminărele-n floare", atribuind acțiuni umane lumânărilor sau luminărilor.
Metaforă: "o văpaie albăstrie", comparând lumina cu o văpaie.
Metaforă: "dalba luncii feerie", folosind "feerie" pentru a descrie frumusețea și misterul lunii.
Al treilea vers: Personificare: "pătrund cole-n poiană", sugerând că părechea intră în poiană cu hotărâre, ca și cum ar fi ființe umane.
Metaforă: "Bujorelul vioi, rumen, cu năltuţa odoleană", comparând floarea cu un bujor, dar și accentuându-i culoarea și forma.
Personificare: "Frățiori și romănițe care se ațin la drumuri", atribuind capacitatea de a se aține la drumuri florilor.
Personificare: "Clopoței și măzărele, îmbătate de parfumuri", dând florelor capacitatea de a fi îmbătate de mirosul parfumurilor.
Al 4-lea vers:
Personificare: "frageda sulcină", conferind sulcinei calități umane de fragilitate și delicatețe.
Metaforă: "stelișoare, blânde nalbe", comparând aspectul garofițelor cu niște stele mici și blânde.
Personificare: "Urmărind pe busuiocul iubitor de sânuri albe", sugerând că busuiocul își îndreaptă atenția către ceva, ca și cum ar fi o ființă vie.
Personificare: "dediței și garofițe, pârguite-n foc de soare", conferind florilor capacitatea de a fi afectate de lumina soarelui, ca și cum ar putea simți căldura.
Metaforă: "toporași ce se închină gingașelor lăcrimioare", comparând aspectul toporașilor cu niște flori gingașe și delicate.
Al 5-lea vers
Personificare: "Vine cimbrul de la câmpuri cu fetica de la vie", dând calități umane plantelor și sugerând că acestea vin de unde își au proveniența.
Personificare: "Nufărul din baltă vine întristat, fără soție", atribuind sentimente umane nufărului, sugerând că vine singur și întristat.
Metaforă: "Și cât el apare galben, oacheșele viorele", comparând petalele nufărului cu ochișori viorele.
Personificare: "Se retrag de el departe, râzând vesel între ele", oferind petalelor capacitatea de a se retrage și de a râde, ca și cum ar fi ființe umane.
Al 6-lea vers:
Personificare: "În poiană mai vin încă elegante floricele", atribuind calități umane florilor, sugerând că acestea vin într-un mod elegant și gratioas.
Metaforă: "Unele-n condurii doamnei și-n rochiți de rândunele", comparând aspectul florilor cu niște podoabe sau haine ale unei doamne și al rândunicii.
Personificare: "Altele purtând în frunte, înșirate pe o rază", sugerând că florile poartă ceva în frunte și sunt așezate pe o rază de lumină, ca și cum ar fi ființe umane.
Metaforă: "Picături de rouă dulce care-n umbră scânteiază", comparând picăturile de rouă cu niște bijuterii sau obiecte strălucitoare care strălucesc în umbră.
Al 7-lea vers Personificare:
"Ele merg, s-adună-n grupe", sugerând că florile au capacitatea de a se aduna și de a forma grupuri, ca și cum ar fi ființe umane.
"Și privesc sosind prin aer zburători cu mândre pene", atribuind capacitatea de a privi florilor, ca și cum ar fi capabile de conștientizare.
"Dumbrăvenci, ganguri de aur ce au cuiburi de matasă", personificând plantele și sugerând că acestea au capacitatea de a avea cuiburi, ca și cum ar fi ființe vii.
Comparatie:
"Ciocârlii, oaspeți de soare, rândunele, oaspeți de casă", comparând păsările cu oaspeți, sugerând o interacțiune între natură și mediul ei.
Al 8-lea vers:
Personificare:
"Mierle vii șuierătoare, cucul plin de îngâmfare", atribuind păsărilor caracteristici umane, precum abilitatea de a șuiera și de a avea îngâmfare.
"Gaița ce imitează orice sunete bizare", sugerând că gaița are capacitatea de a imita sunete, ca și cum ar avea o personalitate proprie.
"Și duioase turturele cu dor lung, cu jale lungă", personificând turturelele și atribuindu-le sentimente umane, precum dorul și jalea.
Comparatie:
"Mierle vii șuierătoare, cucul plin de îngâmfare", comparând comportamentul păsărilor cu trăsături umane, sugerând că acestea sunt active și pline de energie.
Al 9-lea vers
În aceste versuri din poezia "Concertul în luncă" de Vasile Alecsandri, se regăsesc diverse figuri de stil care îmbogățesc descrierea vieții din natură:
Personificare:
"gândăceii în hlamide smălțuite", sugerând că gândacii poartă haine strălucitoare, ca și cum ar fi ființe umane îmbrăcate.
"culbeci care fac coarne purtându-și casa-n-spinare", atribuind capacitatea de a purta și de a face ceva caselor, personificându-le astfel.
Comparatie:
"grieri, fluturi cu aripioare pudruite", comparând aspectul grierilor și al fluturilor cu pudră, sugerând delicatete și frumusețe.
Personificare:
"La ivirea lor poiana clocotește-n hohot mare", personificând poiana și atribuindu-i capacitatea de a clocoti, ca și cum ar fi o ființă vie. Al 10-11-lea vers:
Metaforă:
"dulcele rod" - descrie fructele sau nectarul pe care păsările îl gustă, folosind o metaforă pentru a sublinia gustul plăcut al acestora.
Personificare:
"Apoi sorb limpidea rouă din a florilor potire, / Şoptind florilor în taină blânde şoapte de iubire." - Personifică păsările care sorb roua din florile potire și le șoptesc florilor blânde șoapte de iubire, conferindu-le un caracter uman.
Aliterație:
Repetarea sunetului "s" în "Sorbind sorb limpidea rouă" și "blânde șoapte de iubire" contribuie la ritmul plăcut al versului.
Imaginile vizuale:
"Sub o pânză de lumină lunca pare adormită." - Această imagine vizuală transmite o senzație de liniște și frumusețe, creând o atmosferă poetică. Al 12-13-14-lea vers Comparatie:
"Ca suflarea unui geniu pintre frunze-alin adie" - Compară sunetul melodiei cu suflarea unui geniu, conferindu-i o calitate divină și subliniind grația și subtilitatea acestuia.
Personificare:
"Şi tot creşte mai sonoră, mai plăcută, mai frumoasă," - Personifică melodia, atribuindu-i trăsături umane, cum ar fi capacitatea de a crește și de a deveni mai plăcută și mai frumoasă.
Aliterație:
Repetarea sunetului "m" în "mai sonoră, mai plăcută, mai frumoasă" contribuie la ritmul și sonoritatea plăcută a versului.
Imagini vizuale:
"Luna-n cale-i se opreşte" - Această imagine vizuală sugerează o lume fermecată, în care luna pare să se oprească în fața melodiei divine.
Metaforă:
"Pe-ale îngerilor harpe lunecând mărgăritare" - Compară sunetul melodic cu harpele îngerilor în rai, utilizând o metaforă pentru a sublinia frumusețea și puritatea acestuia.
