Salut, sper sa iti fie de folos!
Raspuns: În finalul întâmplării, privighetoarea modestă, cu penele ei delicate și vocea ei dulce, își găsește fericirea în sfârșit. După ce a cântat neobosit pentru Crăiasa Cântecului în grădina fermecată, ea primește un dar neașteptat - puterea de a-și împlini cel mai adânc dor: să aducă bucurie și alinare sufletelor triste.
Cu aripi tremurânde de emoție, privighetoarea zboară departe, în lumea oamenilor. În nopțile întunecate, ea poposește în grădinile și ferestrele caselor unde inimile sunt însetate de lumină. Cu fiecare cântec al ei, privighetoarea devine un adevărat balsam pentru sufletele rănite, aducând alinare și speranță acolo unde disperarea părea să domine.
Într-o seară, când stelele strălucesc mai luminoase, ea ajunge într-o grădină încântătoare unde o făptură modestă, o fată săracă și singură, își plângea necazurile. Cu triluri pline de căldură și compasiune, privighetoarea începe să cânte. Melodiile sale maestre îi umplu inima fetei cu bucurie și speranță. Încetul cu încetul, zâmbetul îi luminează chipul și ochii ei strălucesc precum stelele.
Fata modestă își ridică privirea către cer și își dă seama că nu este singură. În prezența minunată a privighetorii și a cântecului ei înălțător, ea găsește forța de a merge mai departe și de a-și împlini visele.
Această întâlnire este martorită de Maestra de Ceremonii a naturii, care veghează asupra tuturor manifestărilor de frumusețe și armonie. Ea zâmbește încântată, știind că puterea cântecului și a compasiunii poate schimba destine și poate aduce lumină în cele mai întunecate colțuri ale lumii.
În desenul meu, imaginez privighetoarea stând pe o ramură înfloritoare, cântând cu pasiune, în timp ce fata modestă stă în lumina cântecului ei, cu ochii în lacrimi și cu inima plină de recunoștință și speranță. În spatele lor, Maestra de Ceremonii privește cu tandrețe, încercând să prindă acest moment magic în memoria sa eternă.