Răspuns:
Într-un mic și liniștit sat de la marginea pădurii, trăia o bătrânică iubitoare de pisici. Avea o grădină îngrijită și o casă primitoare, dar ceea ce îi aducea cea mai mare bucurie erau cei zece pisoiași jucauși care îi umpleau curtea. Bătrânica îi hrănea cu drag și îi îngrijea cu grijă, uitându-se la ei cum se rostogoleau în iarbă și se jucau între ei.
Însă, odată cu venirea primăverii, pisoiașii au început să se înmulțească. În curând, numărul lor a devenit atât de mare încât bătrânica nu mai știa cum să îi țină sub control. Se strecurau prin grădină și făceau ravagii printre legumele și florile ei. Deși îi iubea, bătrânica începea să se simtă copleșită de numărul lor.
În cele din urmă, a realizat că proverbul "ce naste din pisica tot soareci mănâncă" era mai mult decât un simplu zicător. A înțeles că trebuie să își limiteze numărul de pisici pentru a-și păstra liniștea și bunăstarea. Astfel, a luat hotărârea să găsească oameni iubitori de animale care să adopte pisoiașii și să le ofere o casă și o familie iubitoare.
Cu multă grijă și răbdare, bătrânica a reușit să găsească familii potrivite pentru fiecare pisoiaș în parte. Cu inima îndurerată dar și cu sentimentul că a făcut ce e mai bine pentru ei, i-a împachetat cu drag și i-a trimis la noile lor case. În final, a rămas doar cu câțiva pisoiași, pe care îi putea îngriji cu toată dragostea ei, știind că aceștia vor aduce numai bucurie și liniște în viața ei.
Explicație:
