Răspuns:
În anul 1942, aveam doar 5 ani și lumea era cuprinsă de război. Îmi aduc aminte de acele vremuri cu amestec de nostalgie și teamă. În ciuda vârstei mele fragede, am trăit momente dificile și am văzut cum viața se schimbă în jurul meu.
În timpul războiului, resursele erau limitate și alimentele erau raționalizate. Fiecare familie primea un număr limitat de cupoane pentru a cumpăra produse de bază. Am învățat să fim creativi și să ne descurcăm cu ceea ce aveam. Mama mea gătea mâncăruri simple, dar gustoase, folosind ingrediente disponibile.
În orașul nostru, am simțit și consecințele războiului. Străzile erau pline de soldați și convoaie militare. Îmi amintesc de zgomotul sirenelor de alarmă și de exercițiile de protecție civilă. Trebuia să ne adăpostim în adăposturi subterane în caz de atac aerian. Era înfricoșător, dar ne-am obișnuit cu rutina.
Jucăriile erau rare și multe fabrici erau reorientate pentru producția de echipamente militare. M-am jucat cu mașinuțe făcute manual din lemn și cu păpuși cusute de mama. Nu aveam multe, dar eram fericiți să ne jucăm împreună.
În ciuda tuturor dificultăților, am avut momente de bucurie și speranță. Îmi amintesc de sărbătorile de Crăciun, când am primit cadouri simple, dar pline de dragoste. Ne adunam în jurul bradului de Crăciun și cântam colinde. Acele momente erau magice și ne dădeau putere să trecem peste gre
