Continuare
El strălucea cu aceeași putere, ca și la amiază.Împrăștia cu nemiluita săgeți de foc . Ardea fără milă totul în jur. Copacul , ce totdeauna părea un ostaș drept și plin de viață , acum părea un muritor de rînd, un muritor care își trage ultima suflare. Chiar și florile, ce erau la umbra lui, se aplecaseră istovite la pămînt.
Și păsările nu se simțeau mai bine....Apa parcă o suflase cineva, era greu de găsit și ele o căutau cu insistență.
A trecut o zi, o singură zi, mă sufocam de atîta căldură.....
M-am trezit, am înțeles că a fost doar un vis urît, am răsuflat ușurat...
Ce bine că a fost doar un vis, un vis urît !
