”Romanul Moromeții, scris de Marin Preda, apărut în 1955, reprezintă primul roman al autorului în care acesta vorbește despre realitatea vieții rurale. Protagonistul operei este Ilie Moromete, personaj construit după modelul tatălui autorului, Tudor Călărașu”.
Alături de prezentarea familiei lui Ilie Moromete, de fapt personajul central al romanului, ne sunt prezentate în plan secund și alte familii de țărani, ca într-o adevărată frescă socială a satului: boala lui Boţoghină, revolta ţăranului sărac Ţugurlan, familia chiaburului Tudor Bălosu, dragostea dintre Polina şi Birică (care reflectă tema iubirii şi căsătoriei ), rolul instituțiilor şi al autorităţilor în satul interbelic.
Ne vom opri puțin la cuplul Polina-Birică, cu care facem deja cunoștință în capitolul V al părții întâi a romanului. Deși relația lor pare una nepotrivită din punct de vedere social, cei doi vor reuși să înfrunte cu curaj și demnitate toate piedicile puse în calea iubirii lor pure, dar trainice. Vom cunoaște astfel o altă față a prezentării iubirii de la sat, prin acest cuplu.
Birică, tânărul sărac de 20 de ani se remarcă mai întâi prin cântec, apoi cu ajutorul jocului ”ineluș” la un clic ( curățatul porumbului) reușește să se împrietenească cu Polina.
Aceasta provine dintr-o familie destul de înstărită, dar are un tată (Tudor Bălosu- vezi și semnificația numelui spune ceva despre personaj) care nu dorește ca fiica sa să se ”încurce” cu un sărăntoc ca Birică.
Conflictul declanșat odată cu așa zisa ”asmuțire a câinilor” lui Tudor Bălosu la poartă, îl determină pe Birică să fie ferm în hotărârea ce o va lua odată cu desfășurarea firului epic al romanului.
Astfel, vom afla că acesta o va răpi pe Polina cu voia ei ( nu înainte de a avea un schimb de replici dure cu ea, cu ocazia jocului călușarilor ), nu doar din dorința de a avea pământ ( el având frați, iar partea lui fiind doar 1 pogon), cât pentru a pune înainte de toate dragostea și fericirea lor.
Parcursul relației este descris apoi ascendent, fiindcă așa cum era de așteptat, familia Polinei află de fuga ei încercând să o aducă înapoi. În schimb, familia lui Birică o primește pe Polina dându-le binecuvântarea binemeritată:” Se uitau la ei și parcă nu le venea să creadă că doi inși pot arăta atât de bucuroși, că le poate sta atât de bine unul lângă altul.”, dar căsătoria odată realizată, îi cere băiatului împăcarea cu familia fetei.
Cum Bălosu rămâne neclintit în hotărârea lui ( nedându-i zestrea Polinei), Birică se resemnează oarecum, dar Polina va fi cea care ne va surprinde prin hotărârea de a sta de vorbă cu tatăl ei și a-și primi parte de avere cuvenită. ” Polina luptă pentru zestrea ei cu toate mijloacele, de la ameninţări până la fapte şi, după ce îşi duce bărbatul pe mirişte pentru a smulge cu forţa grâul ce i se cuvine, oferind astfel tatălui nedrept o lecţie, se retrage cu discreţie în umbra bărbatului”.
Istoria acestui cuplu se va opri aici, dar în partea a III-a a romanului vom afla despre casa lui Bălosu incendiată, despre procesul intentat de acesta lui Birică și Polinei, pierdut de altfel și cam atât.
Cuplul Polina - Birică iese din scena satului.
