Interpretează o figură de stil, identificată în secvenţa următoare din textul A: „Zi de zi am cules, apoi, pe plajă, la umbra mării, drăcuşori de lemn întunecat, scoici în evantai şi scoici în formă de unghii, şi, din când în când, am intrat în trupul de meduză al mării ca-n basmele în care un monstru te-nghite ca să te scuipe apoi afară de mii de ori mai frumos. M-am înnegrit ca argintul la poalele mării.". ​