Răspuns:
La bunici
Când eram copil, una dintre bucuriile mele cele mai mari era să merg în vizită la bunici. Casa lor mică, cu grădina plină de flori și legume, era un loc în care mereu mă simțeam iubit și în siguranță.
Bunica mea era o bucătăreasă desăvârșită și mereu mă întâmpina cu mirosuri delicioase ce pătrundeau din bucătărie. Fie că pregătea plăcinte calde sau supe aromate, fiecare masă era o adevărată festivitate pentru papilele mele gustative.
Bunicul meu, cu poveștile sale înțelepte și privirea blândă, mă învăța mereu lucruri noi. Îmi povestea despre vremurile de demult și despre aventurile sale din tinerețe, făcându-mă să visez la lumi îndepărtate și la lucruri mărețe.
Împreună, mergeam să adunăm fructe din grădină sau să hrănim păsările din curte. Fiecare moment petrecut alături de ei era plin de bucurie și de învățăminte neprețuite.
Pe timp de seară, ne așezam în fața sobei și ascultam cum ploaia bătea în geamuri sau cum vântul cânta în copacii din curte. Erau momente de liniște și de intimitate, în care simțeam că timpul se oprea pentru noi.
Chiar și acum, când am crescut și am plecat în lume, gândul la bunicii mei îmi aduce mereu un zâmbet pe buze. Casa lor rămâne un loc de refugiu și de iubire, iar amintirile petrecute alături de ei vor fi mereu în inima mea.
