Răspuns :
* ATRIBUTUL *
Atributul este partea secundară de propoziție care determină un substantiv, o locuțiune substantivală sau un înlocuitor al substantivului – pronume sau numeral.
Atributul răspunde la întrebările: care? ce fel de? al (a, ai, ale) cui? cât (câtă)? câți (câte)? al câtelea? a câta?
CLASIFCAREA ATRIBUTELOR
După felul părților de vorbire prin care este exprimat, atributul poate fi: atributul substantival, atribut adjectival, atribut pronominal, atribut numeral, atribut verbal, atribut adverbial, atribut interjecțional.
MIJLOACE DE EXPRIMARE
substantiv (de orice fel, gen, număr, grad de comparație și în cazurile Ac, D, G)
Frumsețea peisajelor de munte este de neegalat.
adjectiv (de orice fel, gen, număr, grad de comparație, caz)
Copacul înverzit este plin de păsări.
numeral (de orice fel, gen, caz)
Două cărți stau prăfuite în bibliotecă,
pronume (de orice fel, gen, număr și în cazurile Ac, D)sau locuțiuni pronominale
Caietul lui este curat.
A reușit prin acțiuni care mai de care imorale.
verb (la toate modurile nepersonale) sau locuțiuni verbale
În întuneric am văzut două mogâldețe furișându-se.
Stilul de a se băga în seamă este enervant.
adverb (cu sau fără prepoziție, la orice grad de comparație) sau locuțiune adverbială
Mă îngrijorează examenul de mâine.
O prăjitură din când în când este bună.
interjecție
Halal intervenție!
* ADJECTIVUL*
Adjectivul este o parte de vorbire flexibilă care arată însușirea unui obiect, însoțește și determină un substantiv. Adjectivul se acordă în gen, număr și caz cu substantivul determinat. (om frumos, oameni frumoși; mașină frumoasă, mașini frumoase)
În general locul adjectivului este după substantivul pe care îl însoțește (mașină frumoasă), dar poate sta și înaintea acestuia (frumoasa mașină). Poziționarea adjectivului înaintea substantivului determinat este frecvent întâlnită în operele literare, atunci când este urmărită accentuarea însușirilor unui anumit obiect (mândrul soare, dulce grai).
Adjectivul nu se desparte prin virgulă de substantivul determinat, indiferent de locul pe care îl ocupă față de substantiv. În cazurile în care un substantiv are mai multe adjective, adjectivele se despart prin virgulă dacă nu au cuvinte de legătură între ele sau sunt legate prin cuvintele dar, nici, însă.
CLASIFICAREA ADJECTIVELOR
După numărul cuvintelor aflate în structura adjectivelor, acestea pot fi: simple (bun, rău, frumos, urât, harnic, leneș) sau compuse. Adjectivele compuse sunt formate prin contopirea mai multor cuvinte într-unul singur (atotștiutor, cumsecade, atotputernic, multimilenar) ori prin alăturarea unor cuvinte despărțite prin liniuță de unire (social-politic, instructiv-educativ, alb-argintiu).
Alte adjective formate prin alăturarea elementelor componente:
adjective compuse din numele unui punct cardinal și un adjectiv care exprimă etnicitatea (nord-american, sud-american, nord-dunărean)
adjective compuse formate din mai multe adjective care arată originea etnică (franco-română, româno-bulgaro, franco-anglo-americană); există câteva excepții în acest caz, atunci când adjectivul se referă la următoarele dialecte (dacoromân, istroromân, macedoromân, meglenoromân)
adjective formate dintr-un adverb (înainte, așa), adjectiv (liber nou) sau verb (înainte-mergător, liber-cugetător, nou-ales, propriu-zis, așa-zisă)
După formele flexionare, adjectivele se împart în variabile (bun, alb, negru, greu, lung, cenușiu) și invariabile (cumsecade, ferice, asemenea, atare, așa). (detalii Flexiunea adjectivelor)
Două sau mai multe cuvinte, care împreună au valoarea unui adjectiv, formează locuțiunile adjectivale (detalii Locuțiuni adjectivale).
GRADE DE COMPARAȚIE
Adjectivele pot avea trei grade de comparație: pozitiv (mare), comparativ (de superioritate – mai mare, de egalitate – la fel de mare, de inferioritate – mai puțin mare), superlativ (relativ de superioritate – cel mai mare, relativ de inferioritate – cel mai puțin mare, absolut – foarte mare).
Există și o serie de adjective care nu prezintă grade de comparație, în general cele care reprezintă însușiri care nu pot fi comparate (etern, viu, mort, rotund) sau cele care reprezintă în sine forme de comparativ sau superlativ (superior, inferior, optim).
FUNCȚIILE SINTACTICE
Adjectivul poate avea în propoziție funcțiile sintactice de atribut adjectival, nume predicativ, complement circumstanțial de timp, complement indirect, complement circumstanțial de cauză.
Sper să fie de ajutor!
Atributul este partea secundară de propoziție care determină un substantiv, o locuțiune substantivală sau un înlocuitor al substantivului – pronume sau numeral.
Atributul răspunde la întrebările: care? ce fel de? al (a, ai, ale) cui? cât (câtă)? câți (câte)? al câtelea? a câta?
CLASIFCAREA ATRIBUTELOR
După felul părților de vorbire prin care este exprimat, atributul poate fi: atributul substantival, atribut adjectival, atribut pronominal, atribut numeral, atribut verbal, atribut adverbial, atribut interjecțional.
MIJLOACE DE EXPRIMARE
substantiv (de orice fel, gen, număr, grad de comparație și în cazurile Ac, D, G)
Frumsețea peisajelor de munte este de neegalat.
adjectiv (de orice fel, gen, număr, grad de comparație, caz)
Copacul înverzit este plin de păsări.
numeral (de orice fel, gen, caz)
Două cărți stau prăfuite în bibliotecă,
pronume (de orice fel, gen, număr și în cazurile Ac, D)sau locuțiuni pronominale
Caietul lui este curat.
A reușit prin acțiuni care mai de care imorale.
verb (la toate modurile nepersonale) sau locuțiuni verbale
În întuneric am văzut două mogâldețe furișându-se.
Stilul de a se băga în seamă este enervant.
adverb (cu sau fără prepoziție, la orice grad de comparație) sau locuțiune adverbială
Mă îngrijorează examenul de mâine.
O prăjitură din când în când este bună.
interjecție
Halal intervenție!
* ADJECTIVUL*
Adjectivul este o parte de vorbire flexibilă care arată însușirea unui obiect, însoțește și determină un substantiv. Adjectivul se acordă în gen, număr și caz cu substantivul determinat. (om frumos, oameni frumoși; mașină frumoasă, mașini frumoase)
În general locul adjectivului este după substantivul pe care îl însoțește (mașină frumoasă), dar poate sta și înaintea acestuia (frumoasa mașină). Poziționarea adjectivului înaintea substantivului determinat este frecvent întâlnită în operele literare, atunci când este urmărită accentuarea însușirilor unui anumit obiect (mândrul soare, dulce grai).
Adjectivul nu se desparte prin virgulă de substantivul determinat, indiferent de locul pe care îl ocupă față de substantiv. În cazurile în care un substantiv are mai multe adjective, adjectivele se despart prin virgulă dacă nu au cuvinte de legătură între ele sau sunt legate prin cuvintele dar, nici, însă.
CLASIFICAREA ADJECTIVELOR
După numărul cuvintelor aflate în structura adjectivelor, acestea pot fi: simple (bun, rău, frumos, urât, harnic, leneș) sau compuse. Adjectivele compuse sunt formate prin contopirea mai multor cuvinte într-unul singur (atotștiutor, cumsecade, atotputernic, multimilenar) ori prin alăturarea unor cuvinte despărțite prin liniuță de unire (social-politic, instructiv-educativ, alb-argintiu).
Alte adjective formate prin alăturarea elementelor componente:
adjective compuse din numele unui punct cardinal și un adjectiv care exprimă etnicitatea (nord-american, sud-american, nord-dunărean)
adjective compuse formate din mai multe adjective care arată originea etnică (franco-română, româno-bulgaro, franco-anglo-americană); există câteva excepții în acest caz, atunci când adjectivul se referă la următoarele dialecte (dacoromân, istroromân, macedoromân, meglenoromân)
adjective formate dintr-un adverb (înainte, așa), adjectiv (liber nou) sau verb (înainte-mergător, liber-cugetător, nou-ales, propriu-zis, așa-zisă)
După formele flexionare, adjectivele se împart în variabile (bun, alb, negru, greu, lung, cenușiu) și invariabile (cumsecade, ferice, asemenea, atare, așa). (detalii Flexiunea adjectivelor)
Două sau mai multe cuvinte, care împreună au valoarea unui adjectiv, formează locuțiunile adjectivale (detalii Locuțiuni adjectivale).
GRADE DE COMPARAȚIE
Adjectivele pot avea trei grade de comparație: pozitiv (mare), comparativ (de superioritate – mai mare, de egalitate – la fel de mare, de inferioritate – mai puțin mare), superlativ (relativ de superioritate – cel mai mare, relativ de inferioritate – cel mai puțin mare, absolut – foarte mare).
Există și o serie de adjective care nu prezintă grade de comparație, în general cele care reprezintă însușiri care nu pot fi comparate (etern, viu, mort, rotund) sau cele care reprezintă în sine forme de comparativ sau superlativ (superior, inferior, optim).
FUNCȚIILE SINTACTICE
Adjectivul poate avea în propoziție funcțiile sintactice de atribut adjectival, nume predicativ, complement circumstanțial de timp, complement indirect, complement circumstanțial de cauză.
Sper să fie de ajutor!
