Copilașul a privit lung stolul care se pierdea, apoi a dus mânuşiţele la ochi şi a început să plângă. Mama a venit în fugă. Copilul nici nu putea vorbi de atâtea lacrimi. A întins mâna spre cer, i-a arătat stolul şi i-a şoptit: - Puişorii! Mama l-a strâns la piept şi l-a sărutat cu drag. Nu plânge, dragul mamei, se vor întoarce înapoi, la primăvară. Copilașul s-a liniştit şi împreună au privit stolul pe zarea depărtată a cerului. 2. Care sunt personajele din text? (Puişorii după Emil Gârleanu) ​