Pastelul "Concertul în Lunca" este un poem al naturii și al umanității, care surprinde o serie de emoții și senzații. În timp ce îl citesc, mi se întipăresc în minte peisajul idilic al lunii și sentimentul de liniște și pace care izvorăște din acesta.
Un sentiment predominant este cel de admirație și recunoștință față de frumusețea și armonia naturii. Mă simt conectat cu natura și înțelegerea și respectarea acestui concert al naturii, în care fiecare element are rolul și frumusețea sa proprie.
În același timp, citind pastelul, simt și melancolie și nostalgie pentru timpurile mai simple și pentru valorile pierdute. Văd și melancolia și tristețea ce se nasc din recunoașterea faptului că această frumusețe este pe cale să dispară, datorită influenței umane asupra naturii.
În concluzie, citirea acestui pastel mă face să simt o gamă largă de emoții: de la recunoștință și admirație față de frumusețea naturii, la melancolie și nostalgie pentru vremurile trecute. Este un poem care mă face să reflectez și să apreciez mai mult frumusețea și fragilitatea lumii în care trăim.
