Răspuns:
În inima noastră pulsa mereu,
În valuri de timp, totul se schimbă mereu.
Nimic nu e veșnic, dar amintirile rămân,
Ca stele strălucind în noaptea fără sfârșit.
În lumea efemeră, suntem călători fugari,
Prin vâltori de visuri și dorințe păgânari.
Dar în adâncul ființei, în tainicele noastre vise,
Simțim căldura eternă a iubirii care nu piere.
În fiecare răsărit și apus de soare,
Regăsim taina veșniciei, în cântul păsării ce zboară.
Căci chiar și în efemer, sub cerul înstelat,
Simțim că eternitatea e-n noi, mereu lângă noi, în adânc bine ascunsă.
