În timp ce mă plimbam pe un drum de munte, cu ochii atenți la frumusețea naturii din jur, simțeam razele soarelui încălzindu-mi obrajii și ascultam ciripitul păsărilor din apropiere. Într-un moment dat, am simțit o umbră imensă acoperindu-mă brusc, iar inima mi s-a oprit din bătut. Am ridicat încet privirea și am văzut o figură gigantică ridicându-și capul de după următoarea creastă a muntelui. În acel moment, am simțit o combinație de uimire și teamă, privind în sus către uriașul imens care se înălța deasupra mea.
Uriașul părea să fie scos din miturile și legendele din copilărie, cu o înfățișare impunătoare și puternică. Pielea lui era de un gri închis, ca și stânca din jur, iar ochii lui adânci emanau o privire enigmatică. Cu fiecare mișcare a lui, pământul părea să tremure sub picioarele lui uriașe, iar respirația lui adâncă răsuna ca un tunet.
În ciuda fricii mele, am încercat să rămân calm și să îl abordez cu curaj pe uriaș. Cu fiecare pas înainte, inima îmi bătea tot mai tare în piept, iar gândurile mi se agitau în minte. În cele din urmă, am reușit să îi spun uriașului că am venit în pace și că nu îl deranjam. Uriașul părea să mă privească cu un amestec de curiozitate și prietenie, iar în cele din urmă a zâmbit cu gentilețe și mi-a întins o mână imensă, semn că acceptă întâlnirea noastră.
Cu toate acestea, în ciuda gestului său prietenos, am simțit că uriașul era singur și avea nevoie de companie și de ajutorul meu. Am început să vorbim și să împărtășim povești, iar în timpul conversației am aflat că uriașul se simțea izolat și singuratic în munți și că își dorea să cunoască lumea de dincolo de vârfurile muntoase.
În cele din urmă, am hotărât să îi fiu ghid și să îl însoțesc în călătoria sa, explorând împreună locuri noi și întâlnind personaje fantastice în timpul călătoriei noastre. În final, am devenit prieteni apropiați, iar întâlnirea noastră cu uriașul a devenit o poveste memorabilă pe care am hotărât să o împărtășim cu ceilalți și să o păstrăm vie în amintirile noastre pentru totdeauna.
