Procesul de unificare a principatelor române, Germaniei și Italiei au avut particularități distincte. În timp ce unificarea principatelor române a avut loc în 1859 prin alegerea lui Alexandru Ioan Cuza ca domn al Țării Românești și Moldovei, unificarea Germaniei și Italiei s-a desfășurat mai târziu, în 1871, prin constituirea Imperiului German și a Regatului Italiei.
Diferențele majore includ contextul istoric și modul în care unificarea s-a realizat. În timp ce unificarea principatelor române a fost mai pașnică și a avut loc printr-un proces diplomatic și de alegere, Germania a cunoscut un proces de unificare prin războaie și campanii militare sub conducerea Prusiei. În Italia, unificarea a fost rezultatul unor conflicte și lupte pentru independență împotriva dominației străine, în special a austriecilor.
În plus, dimensiunea statelor în cauză și implicațiile geopolitice au contribuit la diferențe semnificative în modul în care procesele de unificare s-au desfășurat.
