a) Citește textul de mai jos. Încercuieşte cuvintele care se rostesc la fel, dar se scriu diferit. Folosește câte o culoare pentru fiecare pereche de cuvinte, ca în modelul dat. A fost odată ca niciodată că de n-ar fi, eu n-aş mai povesti... Au fost odată nişte prichindei isteţi şi atât de pricepuți în ceea ce făceau cum nu se mai pomenise în niciun neam de prichindei din acea vreme. Trăiau liniștiți pe un deal însorit înconjurat de dune aurii de nisip. Căi de legătură cu lumea singurul înțelept care știa literele, n-a mai putut ieşi în lume, ceea ce-l întrista foarte tare. Se aveau puţine. Era cam greu să primească sau să trimită veşti. (Cel mai bătrân dintre prichindei, gândea că-i bătrân şi n-are cine să mai țină legătura cu alţi prichindei. Erau isteţi prichindeii şi pricepuți, dar nu știau să scrie. Reușise bătrânul să-i învețe literele, dar le scriau legate unele de altele, ceea ce-i încurca rău de tot: car, nai, moi, lor, ia, ceai, cei cam.... Se frământa întruna înțeleptul, până când, într-una dintre zile, i-a chemat pe toţi la sfat. Au venit prichindeii cu frunze de brusture și condeie de migdal și și-au dat cu părerea. S-a încins tare de tot sfatul... Două prichinduțe s-au hârjonit, cea mică a tras mai tare de frunza suratei și... atunci s-a făcut lumină.... cans-a făcut an, dune (S-a făcut du-ne și asta era altceva. Ura! au strigat prichindeii. Asta e! Ne-am dat seama! Mai-marele prichindeilor răsuflă ușurat: Ce bine c-am găsit ideea! Dar ce să fie, cum să se cheme? Și iar s-a făcut hărmălaie: liniuţa de întâlnire, de părăsire, de iubire, de... Prichinduța mică a zis că i-ar plăcea să se numească liniuţa de unire, ca să se înțelagă mai bine cu surata ei, căreia i-a rupt frunza și alta nu avea de unde să mai ia. De atunci,.... b) Continuă, pe caiet, povestirea cu cel puțin zece rânduri. Folosește cât mai multe ortograme. Apelează la umor, scrie despre posibile încurcături ivite din necunoașterea regulilor de scriere corectă. +Ordonează cuvintele date si scrie enunturile cân re • V 2​