Răspuns:
În poezia "Lacul" de Mihai Eminescu, sentimentele profunde ale iubirii și pierderii sunt îmbrățișate de elementele naturii. Lacul devine un martor tăcut al suferinței și melancoliei protagonistului, reflectând stările sale interioare. Peisajul liniștit și aparent neschimbat creează o contrastantă imagine a disperării, subliniind fragilitatea efemeră a vieții și a iubirii.
