Citește textul de mai jos, apoi rezolvă cerinţele: Nu-l stiti? Păcat! Dezvoltă imaginația, spiritul de observație, simțul culorilor, şi mai ales se poate juca peste tot. Acasă, în tramvai, la şcoală. Când unul pronunţă o culoare, tu trebuie să-i arăţi un obiect în care se găseşte acea culoare, şi asta rapid, cât numără până la cinci. Altfel, pierzi jocul. E un joc pasionant. Uiți de toate, de profesori, de lecții și, fără exagerare, chiar de recreații. - Verde! - Uite! În panglica mea! - Galben! - În lănţişorul de la gât. - Albastru! - În dunga de la ciorap.... - Violet... Violet o dată, violet de două ori, violet de trei ori... - În călimară! Uf! De-abia l-am găsit! Fata răsuflă uşurată. La tablă profesorul desenează harta Africii, iar în clasă nu se aude decât mersul măsurat al creioanelor pe maculatoare... și, șoptit, spre ușă: --Maro... Maro unu, maro doi... - La pantoful meu... Nu e maro, dragă, e cafeniu. - E tot una, dragă. Maroul nu e cafeniu? - Nu e dragă. Cafeniul e cum e cafeaua, și maroul, cum e castana. (Jocul cularilor, de Mircea Sântimbreanu). Precizează: a) titlul textului din care face parte fragmentul: __ b) autorul textului:_ c) personajele: Ajutați-mă și pe mine va rog frumos
