Răspuns :
In dezvoltarea lor ontogenetica, plantele trec printr-o perioada cu activitate fiziologica intensa si printr-o perioada de viata latenta (repaus). In climatul temperat, starea de repaus se datoreste alternarii perioadelor calde cu perioadele reci. Repaus la plante, reprezinta rezultatul unui proces de adaptare la conditiile nefavorabile de mediu. Organele de crestere sunt mai putin rezistente la aceste conditii, in timp ce organele in repaus prezinta o mare rezistenta, astfel incat incetarea cresterii si intrarea in repaus in sezonul nefavorabil asigura supravietuirea. Repausul vegetativ, pentru care multi specialisti utilizeaza termenul de dormanta reprezinta o faza a cresterii ritmice a plantelor.
Starea de repaus se poate instala la planta intreaga, asa cum este cazul speciilor lemnoasesi al arbustilor.
Starea de repaus vegetativ se instaleaza la toate organele perene ale plantelor lemnoase: radacini, tulpini si muguri. Intrarea in repaus nu se realizeaza concomitent in toate aceste organe. Astfel, repausul se instaleaza mai intai in muguri, apoi in trunchi si ramuri si, in final, in radacini.
Factorii principali care determina instalarea repausului vegetativ la plantele bienale si pere sunt reprezentati de temperaturile coborate din timpul noptii, diferentele mari de temperatura dintre zi si noapte, fotoperioadele scurte si umiditatea redusa a solului, in preioada de inceput a toamnei.
Momentul de intrare in repaus vegetativ la speciile lemnoase este indicat de caderea frunzelor. Acest proces are influente deosebite asupra proceselor fiziologice din plante. Prin caderea frunzelor se anuleaza presiunea negativa generata de procesul de transpiratie, ceea ce conduce la diminuarea absorbtiei apei din sol si a ritmului de transport a sevei brute. Blocarea cu caloza a vaselor liberiene determina scaderea si mai evidenta a transportului substantelor prin plante.
Spre sfarsitul iernii, in tesuturile aflate in repaus vegetativ se observa o intensificare lenta a proceselor fiziologice si biochimice, corelata cu iesirea din repaus. Aceste modificari sunt mai evidente la inceputul primaverii, cand onditiile de mediu devin favorabile pentru desfasurarea proceselor fiziologice. Durata perioadei de repaus vegetativ variaza in functie de specie.
—————————————————————
~Sper să îți fie de folos<3~
Starea de repaus se poate instala la planta intreaga, asa cum este cazul speciilor lemnoasesi al arbustilor.
Starea de repaus vegetativ se instaleaza la toate organele perene ale plantelor lemnoase: radacini, tulpini si muguri. Intrarea in repaus nu se realizeaza concomitent in toate aceste organe. Astfel, repausul se instaleaza mai intai in muguri, apoi in trunchi si ramuri si, in final, in radacini.
Factorii principali care determina instalarea repausului vegetativ la plantele bienale si pere sunt reprezentati de temperaturile coborate din timpul noptii, diferentele mari de temperatura dintre zi si noapte, fotoperioadele scurte si umiditatea redusa a solului, in preioada de inceput a toamnei.
Momentul de intrare in repaus vegetativ la speciile lemnoase este indicat de caderea frunzelor. Acest proces are influente deosebite asupra proceselor fiziologice din plante. Prin caderea frunzelor se anuleaza presiunea negativa generata de procesul de transpiratie, ceea ce conduce la diminuarea absorbtiei apei din sol si a ritmului de transport a sevei brute. Blocarea cu caloza a vaselor liberiene determina scaderea si mai evidenta a transportului substantelor prin plante.
Spre sfarsitul iernii, in tesuturile aflate in repaus vegetativ se observa o intensificare lenta a proceselor fiziologice si biochimice, corelata cu iesirea din repaus. Aceste modificari sunt mai evidente la inceputul primaverii, cand onditiile de mediu devin favorabile pentru desfasurarea proceselor fiziologice. Durata perioadei de repaus vegetativ variaza in functie de specie.
—————————————————————
~Sper să îți fie de folos<3~