Dacă ești român cu adevărat, trebuie să știi despre Eminescu și creația sa nemuritoare ”Luceafărul”! S-au spus multe despre acest poem, criticii expunându- și unanim părerile despre el.
Părerea mea, față de această minunată creație ale cărui versuri îți vin în minte fără să depui efort, este că omul Eminescu a exprimat aici drama geniului neînțeles de lumea ipocrită și limitată în care a trăit.
Sigur, Eminescu și în viața reală a fost un neînțeles, puțini fiind aceia care s-au apropiat de sufletul său ( vezi prietenia cu Creangă), apreciindu-l fără rezerve.
Însuși el, spune despre creația proprie ” înțelesul alegoric ce i-am dat este că, geniul nu cunoaște nici moarte, numele lui scapă de noaptea uitării, pe de altă parte aici pe pământ nici e capabil de a ferici pe cineva, nici capabil de a fi fericit. El n-are moarte, dar n-are nici noroc”.
Când spun ”Luceafărul”, imediat îmi vin în minte versurile cheie:
” Trăind în cercul vostru strâmt /Norocul vă petrece, / Ci eu în lumea mea mă simt / Nemuritor şi rece”.
