Frumoaso,1|
ţi-s ochii-aşa de negri 2| încât seara 3|
când stau culcat cu capu-n poala ta
îmi pare
că ochii tăi, adânci, 4| sunt izvorul
din care tainic curge noaptea peste văi 5|
şi peste munţi şi peste seşuri
acoperind pământul 6|
c-o mare de-ntuneric. 7|
Aşa-s de negri ochii tăi, 8|
lumina mea. 9|
