Trăia odată, demult, într-un oraş mare, un cea- sornicar bătrân, adică un meşter care face și drege ceasuri deșteptătoare, ceasornice, pendule şi ornice eu cuc. Într-o zi, plimbându-se printr-o pădure de la marginea orașului, văzu un ceas aruncat la rădăcina unui stejar. Dar ce ceas? O minune de ceas! Era mare cât un băiat sau o fetiţă de patru ani, avea limbile de aur şi cifrele de pietre scumpe. [...] Îl privi din față, îl privi din spate, apoi trase cu urechea. Dar ceasul nu făcea tic-tac. -E stricat, de bună seamă, îşi spuse meşterul. Am să-l iau eu, am să-l dreg şi-o să vestesc în tot oraşul, ca acela care l-a pierdut să şi-l poată lua. [...] Cum a ajuns acasă, ceasornicarul s-a pus pe treabă, a desfăcut cutia ceasului și a văzut că ceasul nu făcea tic-tac numai pentru că nu avea pitic. Nu știați? Păi sigur, pe vremea aceea, în fiecare ceas locuia câte un pitic. El era cel care mişca roțile dințate şi bătea cu un ciocănel, făcând tic-tac, tic-tic-tac... ehei, nu oricine era în stare să-l vadă! Nu-l puteau vedea decât cei care facuseră nouăzeci și nouă de fapte bune - şi încă şi aceia îl vedeau cu mare, cu nespus de mare greutate. Dacă era atât de mic!... [...]

Scoateți verbele și precizați modul timpul si funcția sintactică pentru fiecare verb.
REPEDE VA ROG!​