Răspuns:
În zorii dimineții de iarnă, câmpul era acoperit de un strat gros de zăpadă strălucitoare, iar copacii își întindeau ramurile înghețate către un cer senin și albastru. O liniște magică domnea în peisaj, întreruptă doar de sunetul pașilor noștri crocăind în zăpadă. Razele soarelui pâlpâiau ca diamantele pe suprafața albă, conferind peisajului o aură de poveste de iarnă. Casele din sat erau îmbrăcate în hăinuțe albe, cu fereștri luminate de lumânări care aruncau umbre calde pe ziduri. Copiii se bucurau de fiecare fulg de zăpadă, construind zăpademeni zâmbitori și savurând zilele lor de vacanță într-o atmosferă fermecătoare. Fumul răsucit în vânt ieșea din coșurile caselor, semn că sobele ardeau înăuntru, încălzind interiorul confortabil al locuințelor. În parcul central, lacul era înghețat, iar patinatorii se deplasau în ritmuri grațioase, lăsând în urmă urme întortocheate pe suprafața netedă. În serile geroase, cerul nocturn se umplea de stele strălucitoare, iar luminițele de Crăciun își îmbrățișau cu blândețe orașul adormit. Iarna, cu farmecul ei unic, aducea o atmosferă de bucurie și magie în sufletele oamenilor.
