Răspuns:
Într-un mic sat de la marginea orașului, unde politica și intrigile sociale se întrepătrundeau ca firele unui covor bătrân, se desfășura un adevărat teatru al absurdului. Școala locală, o clădire surpată și plină de vechituri, devenise un teren fertil pentru anecdote și situații hazlii.
Elevii, creaturi cu uniforme șifonate și cărți desfăcute, se străduiau să pătrundă în tainele învățăturilor, dar învățătorul, un personaj desprins parcă dintr-o comedie caragialiană, le făcea misiunea aproape imposibilă. Cu ochelari mari și o pereche de mustăți ce păreau a avea viață proprie, domnul Gogoașă le arunca priviri critice și întrebări absurde, transformând orice lecție într-un adevărat spectacol de comedie involuntară.
În curtea școlii, elevii se adunau în grupuri mici, conspirând și punând la cale planuri de rezistență împotriva dictaturii temelor și a regulilor stricte impuse de dascălul lor excentric. Fiecare pauză era prilej de întâlnire pentru a discuta ultimele zvonuri și a schimba replici pline de umor involuntar.
Într-o zi, în timpul unui control surpriză, domnul Gogoașă a fost protagonistul unei scene demne de cele mai bune opere caragialești. Elevii, în loc să răspundă la întrebări, au început să schimbe bilețele cu glume și să râdă în hohote, în timp ce învățătorul încerca să mențină ordinea cu un aer serios și năucit.
Școala devenise astfel un loc unde comedia și ironia se îmbinau cu lecțiile, iar fiecare zi aducea cu ea noi episoade din această piesă de teatru amuzantă. Cu toate că educația avea la bază excentricități și absurdități, elevii deveneau, în ciuda tuturor, protagoniștii unei experiențe memorabile în stilul inconfundabil al lui Caragiale.