Răspuns:
La finalul romanului "Adolescentul miop", se remarcă o schimbare în atitudinea naratorului față de matematică.
Inițial, naratorul prezintă o aversiune față de această materie, își exprimă frustrarea și nevoia de a scăpa de ea. Consideră că matematica este o materie dificilă, plictisitoare și inutilă pentru viața de zi cu zi. În același timp, dezvoltă o pasiune pentru literatură, pe care o consideră mai relevanță și mai captivantă.
Cu toate acestea, pe parcursul romanului, naratorul are oportunitatea de a înțelege puterea și frumusețea matematicii. Are ocazia de a se întâlni cu personaje antrenante și pasionate de matematică, care îi dezvăluie latura creativă și aplicată a acestei discipline. În timp ce primește lecții de la prietenii săi, el descoperă cum matematica este esențială pentru rezolvarea problemelor abstracte și concrete din viață.
În final, naratorul își schimbă perspectiva și începe să aprecieze matematica. El își dă seama că matematica nu este doar o materie strict academică, ci poate fi și o modalitate de a gândi și de a rezolva probleme complexe. Observă cum aceasta îi dezvoltă abilități de analiză, concentrare și rigoare mentală.
Astfel, naratorul începe să îndrăgească matematica și o vede ca pe un mijloc de a înțelege și interpreta lumea din jurul său. Realizează că nu trebuie să existe o competiție între matematică și literatură, ci că cele două pot coexista armonios și pot contribui la dezvoltarea personală și intelectuală.
Prin urmare, în finalul romanului "Adolescentul miop", naratorul își depășește aversiunea inițială față de matematică și ajunge să o îndrăgească, recunoscând valorea și relevanța ei în viața sa.
