În cele cinci enunțuri date, verbele auxiliare sunt folosite pentru a exprima diferite categorii gramaticale ale verbelor cu sens lexical.
a) În enunțul “Vom fi plecat până vei veni”, verbul auxiliar “vom fi” este folosit pentru a exprima viitorul compus al verbului “a pleca”. Viitorul compus se formează din prezentul verbului “a fi” și participiul verbului cu sens lexical. În acest caz, “vom fi plecat” exprimă o acțiune viitoare care va fi finalizată înainte de o altă acțiune viitoare, exprimată prin verbul “vei veni” 1.
b) În enunțul “Avea de citit, dar nu și-a amintit deloc”, verbul auxiliar “și-a” este folosit pentru a exprima reflexivitatea verbului “a aminti”. Verbul “a aminti” este un verb reflexiv, iar “și-a amintit” exprimă faptul că subiectul acțiunii este și obiectul acesteia 2.
c) În enunțul “Oi veni, cândva la voi”, verbul auxiliar “oi” este folosit pentru a exprima viitorul simplu al verbului “a veni”. Viitorul simplu se formează din verbul auxiliar “a vrea” și infinitivul verbului cu sens lexical. În acest caz, “oi veni” exprimă o acțiune viitoare care va avea loc într-un moment nespecificat din viitor 3.
d) În enunțul “Ar fi mâncat ciocolată”, verbul auxiliar “ar fi” este folosit pentru a exprima condiționalul trecut al verbului “a mânca”. Condiționalul trecut se formează din verbul auxiliar “a fi” la condițional prezent și participiul verbului cu sens lexical. În acest caz, “ar fi mâncat” exprimă o acțiune ipotetică care ar fi avut loc în trecut, dar care nu s-a întâmplat 1.
e) În enunțul “Am să plec mâine”, verbul auxiliar “am să” este folosit pentru a exprima viitorul apropiat al verbului “a pleca”. Viitorul apropiat se formează din verbul auxiliar “a avea” la prezent și infinitivul verbului cu sens lexical. În acest caz, “am să plec” exprimă o acțiune viitoare care va avea loc într-un timp apropiat de momentul vorbirii 2.