- Nu vă supără fumul de tutun? întreb eu pe madam Popescu. - Vai de mine! la noi se fumează... Bărbatu-meu fumează... şi... dumnealui... mi se pare că-i cam place. Și zicând «dumnealui»>, mama mi-arată râzând pe domnul maior. - A! zic eu, şi dumnealui? - Da, da, dumnealui! să-l vezi ce caraghios e cu țigara-n gură, să te prăpădeşti de râs... ca un om mare... - A! asta nu e bine, domnule maior - zic eu -; tutunul este o otravă... In (re - Da tu de ce tragi? mă-ntrerupe maiorul lucrând cu lingura în cheseaua de dulcea - Ajunge, Ionel! destulă dulceață, mamă! iar te-apucă stomacul..."
