Realizați un rezumat la următorul text. va rog ajutor.
TEXTUL 1
Mi-a deschis un om în vârstă, cărunt, cu ochi căprui, îmbrăcat într-un costum cenuşiu, atât de uzat, încât mi-am spus că era singurul pe care-l avea. Mi-a întins mâna privindu-mă curios: „,Palamar". [...] Ne-am aşezat față-n față de-o parte și de alta a biroului masiv, a cărui tăblie era plină de cărți şi foi scrise și carnete cu spiră, așezate-n câteva teancuri gata să se prăbușească. „Mă-ntreb când o să mă recunoști”, mi-a zis încet, protejându-și parcă vocea, și-apoi a tăcut, privindu-mă nemişcat ca un portret ce trebuie studiat într-o pinacotecă*. [...] Mi-am imaginat mecanismele de căutare din mintea mea, brațele articulate ce deschid şi-nchid zeci de mii de fişiere deodată în bezna pulsândă a creierului [...]. Fără să știu în ce fel, mintea mea căuta, bâjbâia prin epoci și peisaje și fețe și gesturi și atitudini. Fiecare ființă pe care ne-o amintim e ca o statuie într-o piață publică, în răspântia unor lungi bulevarde spațiale, temporale şi psihice. [...] Mi-am amintit deodată, recuperând nu o față, ci un climat emoțional, de unde-l știam pe omul din fața mea. Am doisprezece ani.[...] La biblioteca de cartier merg să împrumut cărți cam de două ori pe lună. De-acolo-1 știam pe Palamar, era bibliotecarul de pe vremuri! Omul cenuşiu, cu gesturi moi, cu pași neauziți pe mocheta camerei în care intrai, și unde nu-l zăreai decât pe el, așezat la birou și citind.[…] Întârziam acolo cu orele. Niciodată nu intra altcineva, de parcă biblioteca ar fi fost făcută doar pentru mine. Îmi plimbam degetele peste cotoarele cărților jerpelite, cu supracopertele sfâșiate și foile îngălbenite, mă-necam de norii de praf ce-nsoțeau scoaterea câte-unui volum din raft.[...] Alegeam în cele din urmă trei cărți și ieşeam cu ele în camera bibliotecarului.[...] Nu alegeam niciodată cărțile după autor, după desenul coperții, uneori nici măcar după titlu. Le alegeam după o anume calitate a lor pe care, cu un cuvânt impropriu, aș numi-o ,tactilitate"**. Dar nu era simpla atingere a cotoarelor cu buricul degetelor. Unele cărți „frigeau”, altele mi se păreau ,înghețate". Dar și astea sunt metafore. Ceva făcea din când în când „clic”, asemenea monezilor culese cu un magnet. Simțeam, fără greșeală, cărțile care m-ar fi făcut fericit-nefericit, și, chiar dacă pe unele nu le-am putut citi cu adevărat atunci, totuși nu m-am înşelat, fiindcă au devenit cărțile mele esențiale de mai târziu. Acasă, mergeam în camera mea, de pe a cărei fereastră triplă vedeam tot orașul, până-n zare, cu arhitectura complicată a norilor deasupra, mă-ntindeam pe lada de la studio, în lumina aceea transfinită, și citeam până se-ntuneca de tot, până nu mai desluşeam literele. ,,Sunteți bibliotecarul!" i-am spus.
