Mitul este o povestire fabuloasă care cuprinde credinţele popoarelor
(antice) despre originea universului (cosmogeneză) şi a fenomenelor
naturii, despre zei şi eroi legendari. Mitul implică fiinte spirituale, precum Dumnezeu, înger sau demoni,
si personaje fantastice ca de exemplu: oameni-animale, precum şi
existenţa unei alte lumi. Încercând să definească mitul, Eliade arată că
acesta „povesteşte o istorie sacră; el relatează un eveniment care a
avut loc în timpul primordial, timpul fabulos al «începuturilor». Altfel
zis, mitul povesteşte cum, mulţumită isprăvilor fiinţelor
supranaturale, o realitate s-a născut, fie că e vorba de realitatea
totală, Cosmosul, sau numai de un fragment: o insulă, o specie vegetală,
o comportare umană, o instituţie. E aşadar întotdeauna povestea unei
«faceri»: ni se povesteşte cum a fost produs ceva, cum a început «să
fie». Mitul nu vorbeşte decât despre ceea ce s-a întâmplat «realmente»,
despre ceea ce s-a întâmplat pe deplin“. Sens particular: Filosofii epocii post-mitice, precum Protagoras, Empedocle şi Platon
folosesc mitul ca pe o punere în scenă alegorică cu scopul de a-şi face
înţeleasă opera. De exemplu, Platon creează mituri originale (cum ar fi
mitul peşterii), sau readaptează miturile anterioare.
